Dub Techno e noul zen. Și România e pe hartă.

Într-o lume în care muzica electronică pare din ce în ce mai grăbită, mai puternică, mai „festival ready”, există un colț ascuns în care lucrurile se mișcă lent, profund și hipnotic. Se numește dub techno – un gen care nu urlă, nu se dă mare, dar care îți intră sub piele dacă îi acorzi timp.

Dub techno s-a născut în anii ’90 dintr-un mix între techno-ul minimalist din Berlin și influențele adânci și spațioase ale dub-ului jamaican. Label-uri ca Basic Channel, Chain Reaction sau Rhythm & Sound (cu legende precum Moritz von Oswald și Mark Ernestus) au pus bazele unui sound inconfundabil: kick simplu, mult delay, texturi ambientale și o atmosferă aproape meditativă.

Deși e techno în structură, dub techno nu e genul de muzică pe care o asculți în peak time, cu stroboscoape și artificii. E mai degrabă soundtrack-ul unei dimineți târzii, al unui apus cu gânduri înfundate, al unei camere goale cu boxe bune. Muzică pentru dansul interior. Sau pentru focus. Sau pentru pură contemplare.

Puțini știu, dar și România are legături strânse cu acest gen. Chiar dacă nu a fost niciodată în prim-planul scenelor mainstream, dub techno-ul a influențat subtil mulți artiști locali. Chiar dacă vin din zone diferite – house, deep sau minimal – unii producători români au integrat în piesele lor elemente clare de dub techno: sound design curat, structuri hipnotice și o grijă aparte pentru spațiu și atmosferă.

Tot în România, există o mică, dar loială comunitate care promovează aceste sunete – fie prin evenimente intime, emisiuni de radio, fie prin labeluri dedicate, fie pur și simplu prin sharing constant de piese bune, mixuri și vibe-uri care respiră.

Pe scena locală, dub techno-ul și variațiunile sale mai deep au fost explorate subtil, dar constant, de producători care au pus România pe harta electronicii atmosferice. Mihai Popoviciu, originar din Sibiu, e un exemplu clar – cu EP-uri precum „Elements Vol. II” lansate pe Berg Audio și piese ca „Waitin' (Dub)”, care au prins rădăcini solide în comunitatea internațională.  

Sublee (Ștefan Nicu) a mers pe o zonă aflată la granița dintre dub techno, house atmosferic și broken beats, în timp ce Cosmjn (Cosmin Năstasă) a experimentat cu tonuri acide, dar și cu profunzimi dub, lansând pe labeluri ca Eastenderz sau Subtil.

Într-o perioadă în care scena era dominată de tech-house și minimal și Marika (yours truly) a simțit nevoia unui spațiu sonor mai așezat – cu influențe dub techno regăsite în selecțiile și producțiile proprii, încă de pe vremea când genul nu era „la modă”, ci doar profund necesar pentru liniștea interioară.

Dub techno nu vrea aplauze. Nu vrea hituri virale. E un gen care se retrage în umbră, dar care oferă enorm celor care sunt dispuși să-l asculte cu adevărat. Într-o perioadă în care totul e despre engagement, attention span și „drop”-ul de la secunda 40, dub techno vine și zice: relaxează-te. Nu trebuie să se întâmple nimic spectaculos. Lasă sunetul să curgă.

E un refugiu sonor pentru cei care s-au săturat de zgomot. Sau pentru cei care caută altceva. E spațiul în care se retrag artiști sau simpli ascultători care vor profunzime, nu doar volum.

Și poate și tu simți la fel. Dacă ai ajuns până aici cu lectura, e clar că e ceva care te atrage. Poate curiozitatea. Poate o nevoie de altceva. Poate doar ideea că muzica poate fi și liniște, nu doar agitație.

Pentru toți cei care vor să descopere mai mult, am făcut un playlist de dub techno pe Spotify – un mix de piese vechi, noi, clasice, ascunse, perfecte pentru explorare, relaxare sau pur și simplu pentru vibe.

Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media

_

Florin Marica / News