Mathmatrix lansează noul album “Brazda lui Novac” pe 18 septembrie 

Pe 18 septembrie, la ora 21:00 (GMT+3), artistul de electronica/IDM Mathmatrix – cunoscut de fanii vechi și sub numele de Brazda lui Novac (BLN) – își invită ascultătorii la un listening party online dedicat celui mai recent album, “Brazda lui Novac”.

Proiectul, activ încă din 1997, a fost mereu unul dintre reperele scenei electronice est-europene, cu un sound ce amintește de zona Warp Records și de estetica new wave/IDM, dar filtrată printr-o sensibilitate proprie, recognoscibilă instant. După o etapă în care și-a semnat creațiile ca Mathmatrix, acest material aduce un arc peste timp: numele și vibe-ul Brazda lui Novac revin în forță, dar cu un strat de experiență și maturitate acumulată în ultimii ani.

Albumul conține 16 piese, printre care se remarcă colaborările cu Syl Kougaï (un nume important din scena IDM franceză, cu release-uri în zona experimentală) și Raluca Staicu, a cărei voce adaugă un strat organic, delicat și hipnotic peste texturile electronice.

Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media

Mathmatrix subliniază că muzica de pe noul album este creată 100% old-school, fără AI generativ, dar cu tehnici proprii de sound design algoritmic, experimentate de ani buni. Rezultatul e un disc profund personal, cu un aer retro-futurist, ce respiră autenticitate într-o perioadă în care electronica se transformă rapid.

👉 Evenimentul oficial: Facebook Event  

👉 Albumul pe Bandcamp: “Brazda lui Novac”

Cu ocazia lansării, Dance FM a stat de vorbă în exclusivitate cu Victor (Mathmatrix/Brazda lui Novac) despre povestea numelui, direcția sonoră a noului material și felul în care vede scena electronica în 2025.

Revenirea la numele Brazda lui Novac – după etapa Mathmatrix, ce te-a motivat să readuci în prim-plan această identitate și cum vezi legătura dintre cele două etape ale carierei tale?

În realitate voi produce în continuare sub numele Mathmatrix pentru că nu intentionez să revin la Brazda lui Novac, deși iubesc foarte mult acest nume. Chiar și atunci când am făcut schimbarea îl iubeam.
Motivul schimbării a fost pur tehnic, pentru că la orice căutare online, cartierul din Craiova de unde am împrumutat numele mă batea la căutări online, și reușeai foarte greu să mă găsești. Același lucru se întâmpla și cu BLN, o emisiune TV din America de Sud ocupa lejer primele 20 de pagini de căutare.
Am dorit încă din 2011 să fac acest switch și am tot amânat, sperând că se va schimba ceva, dar nu s-a întâmplat asta... Atunci am făcut și o cercetare de nume, iar Mathmatrix ieșea primul la căutare. Este titlul unei piese Brazda lui Novac de fapt, eu l-am inventat, deși între timp vad că a mai apărut și în alte contexte. Oricum, se dovedește a fi o decizie bună, deși nu e cel mai ușor de pronunțat, dar îșî îndeplinește scopul și caracterizează sound-ul meu.
Am dorit să fac legătura între Mathmatrix și Brazda lui Novac, ca să pun lucrurile la locul lor odată pentru totdeauna. Nehotărârea mea de nume a creat confuzie, sper ca acum totul să fie clar.

Albumul “Brazda lui Novac” are un aer retro-futurist – un mix între IDM, new wave și influențe Warp. Cum ți-ai construit direcția sonoră pentru acest disc și ce rol au avut algoritmii și tehnicile old-school în shaping-ul final?

Nu a fost o decizie clară în sensul acesta, însă am realizat că nu mă pot debarasa de manierele care mi-au afectat adolescența și atunci le-am îmbrățișat. Probabil că așa am fost de la început dar tot încercam să descopăr sound-uri noi. Până la urmă cam toți artiștii IDM caută unicitatea prin sunet și stare. De aceea cred că ei sunt cei mai safe în tăvălugul AI care îi sperie pe toți muzicienii acum, pentru că cei din IDM nu respectă reguli, și sunt creativi pe 2 planuri ignorate în mare parte de ceilalți. Sound design și stări. Noul punk!
Algoritmii i-am folosit încă din 2000, existau diferite soft-uri făcute de câte un băiat care învățase programare și experimenta la rândul lui, majoritatea freeware. Azi există variante mult avansate și ușor de utilizat, cele vechi necesitau ceva cercetare în prealabil. Dar eram obișnuit, tot ce am învățat legat de sound design a fost pe drumul cel mai greu, nu existau tutoriale și nu era nimeni care să mă învețe. Aveam 2 prieteni cu care schimbam păreri și ne împărtășeam noutățile.
Iar old school style am integrat mai tot timpul în piese, cred că aceasta e partea care dă ceva familiar/confortabil ascultătorului, e partea umană. Sau așa cum a fost compusă toată muzica adolescenței mele.

Colaborările cu Syl Kougaï și Raluca Staicu adaugă o dimensiune aparte albumului. Cum au apărut aceste întâlniri și ce au adus diferit în sound-ul general al materialului?

Pe Syl Kougaï l-am întâlnit acum cred 7-8 ani o la seara Waveart de la Clubul Control. Waveart a fost un mini festival de muzică electronică/IDM pe care l-am fondat, și care e posibil să revină, cine știe? Îl apreciez de mult timp și îmi place cel mai mult dintre toți francezii IDM. Face niște live-uri fantastice cu sintetizatoare modulare.
Pe Raluca Staicu am întâlnit-o pe aici prin București, nu mai știu exact unde ne-am întâlnit prima dată. Oricum, nu asta e important, ci faptul că are o voce minunată și a acceptat să cânte pe o piesă de pe album, și pentru asta îi mulțumesc foarte mult!
Cred că ambele colaborări au adus albumului o varietate de care avea nevoie, Syl într-o zonă experimentală în care eu nu aș fi avut curajul să intru, iar Raluca a dus piesa într-o direcție aproape trip-hop.

Ai peste 25 de ani de experiență în electronica underground. Cum vezi evoluția scenei IDM/new wave de la finalul anilor ’90 până azi și unde se plasează noul tău album în această cronologie?

IDM-ul este acum mai underground ca niciodată, deși regele de necontestat al genului, Aphex Twin, umple stadioane în continuare. Nu e într-o poziție favorabilă, dar am un sentiment că va reveni în forță. În anii 90 s-a investit mult în gen, dar lumea era mult mai deschisă și era o noutate. A avut o traiectorie sinusoidală, s-a reinventat tot timpul, aud chiar în piese pop azi elemente din IDM și a influențat foarte mult, în ciuda poziției underground. Cum au făcut și Cocteau Twins la vremea lor, fără nicio legătură cu IDM. E un gen care este dependent de noile invenții în domeniul audio/software, iar atâta timp cât vor apărea noi moduri de lucru, se va reinventa. Și apar zilnic.
Despre New Wave pot spune că există azi camuflat sub diferite forme, doar că nu mai îi spune așa.
Cred că nu sunt cel mai în măsură să plasez albumul în vreo poziție, vom vedea dacă își are locul pe undeva. Ce pot spune cu siguranță este că e cel mai bun album al meu de până acum, dar e o părere personală și nici nu am voie să cred altceva.

Mulți artiști se lasă tentați de AI în producția muzicală. Tu ai ales să marchezi faptul că acest album este 100% “organic”. Crezi că în viitor IDM-ul și zona experimentală vor rămâne terenul cel mai rezistent în fața uniformizării AI?

Cred că am răspuns din greșeală la această întrebare mai sus, dar răspunsul scurt este, da, cred că IDM-ul e safe în fața uniformizării AI. Asta pentru că AI are nevoie să fie hrănit înainte de a scoate ceva. Iar artiștii IDM sunt permanent în căutari, nu numai muzicale. Nu îi văd bine însă pe cei care se folosesc de rețete dovedite a fi un succes garantat.

_

Florin Marica / News